printre firele de iarbă gustul amar se amână spre dimineață
se unduiește cu ochi de huhurez
noaptea cea liberă stelele înalte fânul și pădurea roua
se înghit în sec de ciment
tramvaiele urlă
camioanele se zdruncină pe roți
cluburile bubuie a rutină
alcoolul dansează din buric

cerul îmi sărută amintirea
buzele îmi tranșează cuvântul
brațele tale mă taie de respirație
ploaia întârzie
iarna întârzie

și tu respirația mea