„Până ce nu te dăruiești, n-ai dreptul să-ți spui că ai cunoscut iubirea”
Liviu Rebreanu

- Povești mai spun, când suntem amândoi,
Clepsidre derulând secunde calme,
Nisipul lor fierbinte, pentru noi,
Se-aliniază-ncet și printre palme

Alunecă găsindu-și adăpost
Pe-o margine de timp, minutul plânge,
Mă plimb pe străzi... Ce anotimp anost,
Dar ești cu mine-aici, te port în sânge.

Un fulger taciturn am fost cândva,
Dar printre nori te căutam pe tine,
Vezi, visele se pot realiza,
Azi stau în capul meselor divine.

- Analogii 'ntre foc și necuvânt,
Ne-am căutat, iubite,-n orice frază,
Dar ne-am găsit la margini de Pământ,
Poemul tău pe-al meu îl completează.

Asimetrii banale ne-au sedus
Și ne-au promis o falsă nemurire,
Dar timpul nostru are-același fus
Orar. Meridianul prin iubire

Petrece tandru fiecare vers
Înscris în noi c-o ramură de sânger,
Trecutul a rămas departe, șters,
Ne găzduiește-o aripă de înger.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif