Săruta-ți-aș neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l așez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veșnic atârnat de stânga mea.

Mângaia-ți-aș cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ți-ar ieși jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungați de piază rea.

Descânta-ți-aș cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos și cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate

Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu și mai mult! te-aș da pe spate,
Doar făcându-ți loc, oleacă, uite-aci pe… canapea.