Când vine iarna în a ta privire,
pe mine toamna-ncepe să mă doară
și frunzele se-ascund în amintire
încet în suflet fulgii se strecoară.

În raza lunii simt o istovire
ca-n vis aud un șuier de afară,
când vine iarna în a ta privire
pe mine toamna-ncepe să mă doară.

Ca brazii stau acum fără clintire
și anotimpul trece într-o seară,
clepsidra toarce-n ceruri o sclipire
nu-i strop de aur în a mea comoară.

Când vine iarna în a ta privire.