pașii se țes în noapte
cât la sută? cât la sută?
urmele păianjenii prin pânze ne țes

cruci drumuri cruci
deasupra timpului ceasul infinitul cheamă
răspunde pasărea din foc cenușă și cântec

libertatea uneori sparge ochiul
bătrânul din leagăn tace
tânărul strigă nimicul

ca o lege a sorții umanul
cade iar și iar
în brațele caracatiței

taci, Annă, taci!
îmi spune în șoaptă clovnul
nu tac, spirite, nu tac
îmi plac păianjenii
și pânzele lor îmi plac
numai când îi privesc țesându-le

coliviile tăcerii mă prind adesea
printre gratii de metal
tu reușești să pătrunzi oricând

da, Annă, da
dar oricum eu sunt acolo mereu

cuibul păsărilor spin rămâne neatins
gestul așteaptă un declic simplu
spinul râde pe tulpina trandafirului alb

pașii se țes în noapte
luna scade crește se ascunde
sub soare totul trăiește

Anne Marie Bejliu, 11 decembrie 2017