ce piesă sau ce film se pregătește-n cer
ne pleacă-actorii mari ne pleacă glasuri
grăbiți să prindă clipa unui început
smuls aprig dintr-un curs de multe ori rămas
pe banca așteptărilor din veacuri
rămânem noi aici cu umbre cu hârtii imagini

pelicule în care ei sunt vii sunt leacuri
singurătăților rătăcitoare-n noi prin noi cu noi

ce piesă, ce film, peliculă de platină și aur
pregătești, Tu, Doamne,-n ceruri?
de le oferi în dar și cecuri
și câte un bilet de voie prin nevoie
acolo, sus, în palma ta de aburi

aici rămâne-o candelă aprinsă lâng-o poartă
și lacrimi multe în ochi care-au iubit
și multe rele în cuvinte aruncate
de cei ce nu mai știu să îi respecte
să le respecte liniștea aceea dintre lumi

ce piesă, film, peliculă în platină turnată și aur
cuvinte prin tăceri păstrate-n suflet
ne pregătești, Tu, Doamne,-n ceruri prea departe
să mai putem privi sau auzi?

mai bine-o carte dăruiește-ne, sau, poate,
ne-ai dăruit-o și noi orbi nu am văzut n-am auzit
sau ne-am temut și-n calea Ta am încropit un scut

Tu l-ai lăsat și ai întins capcane
noi orbi nu le-am cuprins decât în palme
crezând că-n ele stă pământul tot
iartă-l, Doamne, pe om, că-i prea netot

Anne Marie Bejliu, 25 noiembrie 2017