Dimineți mahmure cu ploi mărunte

Când frigiderul toarce cristale de gheață

Tăceri se întind anchilozate și mute

Bolborosind în ibric o cafea pentru greață.

Aburi se ridică spre cerul odăii

Mi-e teamă de-un gând prea sonor

Uitând că pe alba cadență a ploii

Pe degete-mi cresc inele de dor.

Urma formată din trupul tău gol

În cuiburi de alb se pictează prin pat

Se șterg în lumină și-n cameră mor

Geometrii de iubiri și păcat.

Ne îngheață priviri peste case străine

Pe streașina lumii ard gânduri

Se scriu poezii cu tăceri clandestine

Poeții iubesc dar sunt singuri.

Rămâne un vers într-o ceașcă fierbinte

Să-l sorbi în minutul mahmur

Să ai lumea ta din frumoase cuvinte

Și-n ochi, dimineți de azur.