- Octombrie, în luna cu rubine
O lacrimă ți-o sorb de pe obraz,
Din ochi căprui poeme cristaline
Și beat de-amor visez că sunt un cneaz.

Par reci secundele când curg străine,
Bătrânul ceas nu are niciun haz,
Nici nu mai știu, trec toamnele meschine
Cu puf de păpădie prin pervaz?

Octombrie, un parfumat chiorchine
La gâtul tău fragil, ca un topaz,
Va râde vesel, numai pentru mine,
Când gust din el o boabă de extaz.

- Poemele se scriu de-acum cu mustul
Din rodul viei roșii copt târziu
Pe buzele mușcate-atunci când gustul
Părea că niciodată n-o să-l știu.

Ne-nghesuim sub plăpumi mătăsoase
Pierduți în toamna unui pelerin
Venit s-aducă nopțile geroase
Când focu-n sobă pare că-i puțin.

În flăcările-nalte două umbre
Se contopesc în joacă pe divan,
Pe trupurile goale doar penumbre
Acoperă al pielii porțelan.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif