E bolta spartă de o topitură ca un gel metalic
Franjurat incandescent în raze orbitoare
Cu ardere de șarjă, pusă în creuzet de probă
Ce-o simt oriunde mă ascund, pe obraji, pe spatele cefalic
Colant, înfiptă pe sub piele ca o lipitoare.
Am creierul înfierbântat de atât senin, uitând de ierni de lângă sobă.

Mă perpelesc din grunjii de melantonină în arămiu
C-am clorofila mea de Homo, îs cameleon
Întins pe plaja de-un Pământ ca tras pe roată...
Și atât de mult sunt răspândit și tot mă simt pustiu,
Adesea numai eu, cu gând sub cerul tot, pe un balcon
De-o stâncă... ce mi-e inima, întărită de la atâta zloată.

Stau pe-un fundal de cântec gâjâit dintr-un portabil
Răstălmăcit în triluri de la nevăzute păsări, solo,
Și mă scurg tot un cald de pastă în bila ce întină foaie
Să spun ce simt, cât de mult, mult mă bucur că-s un respirabil...
Mă las prăjit de sorul meu de undeva de-acolo,
Zămislit tot o apă... ce mă storc să poată fericirea verii s-o mai domolească, s-o îndoaie...
05.08.2014