Lasă-mi, Doamne, poarta Ta,
pune-o jos între izvoare
şi ascunde-o sub o stea
călătoare.

Toată viaţa am s-o caut
plin de doruri şi stingher,
când mă rătăcesc, din flaut
eu te chem, privind spre cer.

Dar Tu mi-ai lăsat în cale
o busolă fermecată
din rubine şi cristale,
în femeie ferecată.

Cu iubirea ei alături
nu mă rătăcesc de Tine,
îndoielile-mi înlături
regăsindu-mă, pe mine.

27 sept 2017