poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 99 .



Emulația morții
poezie [ ]
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [goeteri ]

2017-09-18  |     | 




Murit, e început de moarte,
forma normală de a ”nu fi”,
iar naște viață-i doar o carte,
capitol scurt... de-a viețui.

Moartea-i inexistența lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viața, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ‘ntre ”nu-i”, ”avut”.

Morți, ”nu suntem” o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă ”viu”,
un episod cu-o formă, a parte
la o esență... etern ”nu fiu”!

Viața e tot o despărțire
prin naștere, ”nu vreau”, murit,
când te întorci în nemurire,
ea veșnicie... nu ”pierit”!


E ea, murirea, o sfințire,
intrarea în sublim suprem.
De aceea morții, în fericire,
ne uită, nu ne vor... de-i vrem.

Doar ea murirea ne adună
pe toți, rămași etern fideli,
evadați vieții, o Scriptură
de nefiri... Ființe doar nițel.

E negrul dominant, e lipsa
preponderent universal,
iar nașterea-i numai eclipsa...
un fel de ”a fi”, nenatural.

Fărâme am fi dintr-un Bing Bang
ce-a rupt inexistentul veșnic,
dând viața... un ”a fi” de ștreang,
doar dovedind ”nefiind” cucernic.

”A fi” e doar o îmbrăcăminte
de forme de la un ”neform”.
O rațiune scurtă, minte
de la neantul... el conform!

Muriți, redevenim esență,
”netrăind” moartea de la viață,
tristețea, amar de-o existență...
ce-a dat doar la ”ne fim” o față.

De acolo liniștea deplină,
chipul senin la cel murit
indiferent, găsind lumină...
ce tot mereu ne-a ispitit.

Am tot aprins-o celor morți,
ce ei o au ferice în negru,
odihniți, nebătând la porți
o viață... tot visând ”integru”

de neatins... de-un viu tenebru...

La moarte, nașterea-i recul
și viața... mortului un emul.............
18.09.2017

*Dedicat lui Mircea Luncașu, ”forever my friend”.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!