ești apa dintâi din abisuri întoarsă
și imnuri cânți pe coarde de curcubeu
sacrifici timpul din lira lui Orfeu
cu ochi reci de flacără riguroasă

arzi drumuri spre casă cu fulger de zeu
bați dezinvolt la cea mai de sus poartă
tipare ștergi din oglinda zeloasă
când șerpii nu mai urcă pe caduceu

ca pântecul ce-n pat se dăruiește
e soarele de frunze lacome forfecat
izvorul cheia mărilor răsucește

și-n coarne de taur pământu-i urcat
elipsa albă de gând stăpânește
iubiri de pe cercuri înscrise-n pătrat