poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 208 .



Despre ei
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-09-11  |     | 



Nu ești atât de frumos,
deși creșteam amândoi într-o lumânare,
dinții nu îți sunt atât de albaștri, ca Manita-ae, pesemne este o floare,
dacă mama ta îți spune că ești frumos, atunci eu încă nu ți-am fost mamă
desigur m-aș putea face lampadar, să
îmi așez lumina undeva foarte sus, în inima cea albă a lunii, unde e frig,
de
acolo se vede lumina ta albăstruie
ca și cum se văd acum
zidurile fragile
și
creioanele colorate pe care dumnezeu le ține între degete.
de ce zboară păsările atât de jos? le e frică, le tremură penele?
le e frică de câini?
de dinții lor plini de sânge?
pe undeva deja facem dragoste, și penele păsărilor le facem, ca la începuturi...
haide, lasă-ți moartea pe cuier, și pălăria ți-o lasă,
să înviem

nu mai plouă, spune, ori plouă încă?
peste lumânare mai plouă încă?
să stăm aici, pe scândurile acestea umede, să vedem dacă suntem încă vii
pe aici s-a lăsat o liniște albă,
ni s-au umezit frunțile, suntem obosiți, și casa ni s-a umezit toată, și scândurile;
la știri se vorbește despre libertate și despre camere sordide
de hotel
despre porci și despre mizeria lor se aude,
și orașul cu păsări galbene e undeva foarte departe,
într-o țară frumoasă
curată;
să stăm pe scânduri până când ni se pune de-o cruce,
să adormim pe o cruce
e prea frig

când eram foarte mică îmi plăcea să fac baloane de săpun
doar atunci știam că stelele sunt un fel de nefroni și de neoane umplute de îngeri
cu un fel de lumină galbenă, care arde, pe sus, și ne apără,
de atunci cred că sunt mama ta, de când eram foarte micuță, și cuantă,
dădeam din piciorușe ca să împing un fel de lumină ca să te nască
îmi erai un fel de lumânare neîncepută. și iubire îmi erai. zâmbeai. creșteai. știai. și nu-mi mai erai.

*

Nu se spune nicăieri de noi,
nici în ziarele de decembrie,
nici în legendele cele ale lui vineri de trecut marea,
nu se știe nimic despre cumpăna de fântână, despre cumpăna de zi, pe nicăieri,
vântul încă fluieră ca un păstor pe aici, păstorii toți fluieră,
și oile sunt pline de sânge și de milă.

sunt răni peste tot.
și e sânge.
este din nou decembrie și fulgii sunt plini de sânge și de milă.
mai întâi te nasc eu.
șșșt... mai întâi facem dragoste și ne naștem.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!