- Iar ninge cu zambile, de parcă primăvara
Și-ar fi ascuns în joacă mătăsurile-n pat,
Parfumul lor îmbracă în pasiune seara,
Călătoresc prin vreme, cândva-n matriarhat.

Îți poruncesc degrabă să vii când anotimpul
Stă tolănit la soare... Brocarturile moi
Mă învelesc cu grijă de ochi flămânzi. E timpul
Să afli câte arme ascund în sânii goi.

Și am să lupt, te-asigur, cu tot ce nu se cade,
N-o să cedez vreodată nimic din ce-i al meu,
Voi duce în tăcere aceste cruciade
În numele iubirii și al lui Dumnezeu.

- Când plouă, când e soare, pendulul nu mai bate,
E anotimpul parcă un carambol ciudat,
Trăiesc pe-o plajă goală, cu gândul pot străbate
Distanța către tine până-n matriarhat.

Îi cer să-mi fie solul, să îți aduc-o veste
Cusută-n pelerină cu fir de borangic,
Să treci desculță marea, încet, ca-ntr-o poveste
Pășind pe alge goală și nu mai vreau nimic.

Că dacă ești cu mine, în palmă universul
Îl storc de nestemate și mă transform în zeu,
De mână pe-nserate ne-om logodi cu versul
În numele iubirii și al lui Dumnezeu.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș