- E noaptea neagră ca o pelerină
Și luna o ascunde-n buzunar,
Îmi pun în vin o umbră de morfină
Și sorb până la fund crudul pahar,

Dar nu adorm, mă zvârcolesc în perne
Cuprins de febra dorului nebun
Să fii cu mine-n pat când ploaia cerne
Stropi de cristal pe frunze de tutun,

Eu să te mângâi ca pe-o violină
Cu buzele să-ți strâng câte un ciob
De gheață dintre sâni și-n carantină
Să mă închizi că noaptea-s ecofob.

- Ce insomnii te bântuie, ce boală
În nopțile când timpul e timid?
Melancolii amesteci în cerneală,
Înmoi penița-n magicul lichid

Și te apropii să dezmierzi curbura
Unui poem ce doarme între sâni,
Îi descifrezi silabele și gura
Coboară peste pântec. Doi păgâni

Suntem atunci, ispitele ne poartă
Pe valuri de dorință. Te aprob,
Continuă, iubirea e o artă,
Curând o să te vindeci... Ecofob?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif