poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 414 .



până la sfârșit de întunecare
poezie [ ]
ave C.I.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-08-16  |     | 



toate lucrurile care te opresc să visezi
sunt chiar în fața ta
în casa ta, în amărâta aia de casă unde o iei razna,
împreună cu toți aceia care jură că te iubesc
și îți
spun că te iubesc drept în față, deși (poate) nu te cunosc, nu te știu,
un fel de replică a actorilor și a acrobațiilor perfecte de peste tot
care mai ales nu se văd
și
nu se deconspiră prea lesne, decât uneori,
apăsându-te pe viață și peste piept zicându-și că ești bine, și că nu te asfixiezi,
împreună cu ăia care stau în casă în timp ce tu faci dragoste
ca o maimuță-video, pe un aparat de ascultat cum bate inima,
cu aceia care te îmbolnăvesc, până când (în sfârșit) te duci și tu la cer
nici măcar nu au auzit cum e când îți cade lacrima pe linoleum, cum se sparge ea,
pe linoleumul acela amărât;
și ce să faci, trăiești singurătatea
că maimuță nu poți fi, cum să fii, că e sfântă mărie
măcar de sfântă mărie să cazi din lut și să fii om;
dumnezeu e dumnezeul cel bun, se lasă și peste maimuțe, și peste argintul lor din lacrimă,
căci și maimuțele plâng, deși sunt sub zăbale și gratii prea groase,
și deasupra e dumnezeu,
până în veci,
cum să
nu?
maimuțărește-te mamă, căci suntem amândouă maimuțe,
căci eu sunt maimuța oamenilor
cum pot fi

și te
duci la un cer liniștit/liniștit/
că ai scăpat, că nu mai ești singur,
că doar dumnezeu cu umbra-I îți intră în casă, desculț,
după ce și-a lăsat încălțările la ușă

ca să nu te mai sperii atât.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!