De te-aș prinde-ntre catarge ca o pânză fără vânt
Și te-aș părăsi o clipă, fără să-mi cobori din brațe,
Tu, să mă întrebi de mine și-ți aduc de pe pământ
Marea dragoste-adormită, ce-așteptai să ne înalte.

Pe un deget, fără grabă ți-aș lega un gând de aur,
De te-aș părăsi o clipă și-aș intră la tine-n minte,
Tu, să mă întrebi de mine și-ți ucid un Minotaur,
Încrezut de-atâtea jertfe e acum pe cer cuminte.

Îți voi scrie într-o carte șapte vieți de jurăminte,
De te-aș părăsi o clipă, o voi face chiar de doare,
Nu mai întreba de mine, le fac rănilor morminte,
Tu să fii îngenuncheată, numai de culegi o floare.

Nu te pot purta cu mine, încă-mi ești neodihnită,
De te-aș părăsi o clipă și-aș intra la tine-n vis,
Tu întrebă-mă, iubito, și te-oi dezbrăca de frică,
Să te-mbrac ca pe-o mireasă în petale de cais.

Și apoi să bați din palme, ca un înger din aripi,
De te-aș părăsi o clipă să te scriu într-o poveste,
Strigă-mă și fug la tine, ca un cerb vânat de lupi,
Tu să-mi fii o zâna bună, Eu, acel ce te iubește.