Pune Domnul ochean de văzduh lîngă ochi
atît de clare ne sunt depărtările
și muzica lui Rossini din torpedo
în loc de culori și pensoane arterele mari ale inimii
memoria bate mașina de scris
cu o pictură veche despre care scriam
seamănă vara aceasta
opresc motorul în poarta fiecarui loc
unde m-au petrecut
săptamîni cu nuanțe pe degete
închid ochii de la durutul frumosului taios
alb peste alb cerulleum prismatic
mîna vede venele înaintînd în făgetul umbrei
reduc viteza în clipa aceea hîrtia
pe pieptul volanului urc să notez notez poezia mersului
asfaltul din roți și memoria