Într-un colț de pământ, fâră frică de noi,
Este-ascuns uneori, un nebun după tine
Câte-o noapte-i copil, curajoși amândoi,
El l-ascultă vrăjit și milos ca un câine.

Luna șade deoparte, nu îi poate-nțelege
Căci vorbesc într-o limbă tăcută de mult,
Fără-un înger, măcar cu aripi moșnege
Prefăcut, s-asculte un sfânt mai adult.

Se-ncruntă și cerul, parcă este-o copaie
Plină toată de nori, să ne-o verse în cap,
Florile stau în parfum, pregătite de baie,
Vreau să intri și eu, de mândrie nu-ncap.

Sunt nebunul de-atunci, e copilul plecat
Ș-am rămas numai eu și o foaie de scris,
Þin cuvintele ghem sub un fier de călcat,
Să usuc un poem ce-am compus pe furiș...