câteodată
făcătorii de oameni
după cum semaforul schimbă culorile
așa și ei
se silesc
să perturbe
mersul liniștit al vieții

@ în temnița bogățiilor
a grijilor
cautăm disperați răsăritul
să ocolim criza @

2


așteptând ce
zile mai calde mai prietenoase
perfidia juraților ne va topi imediat
asprimile legilor fără rădăcini și principii
ne vor împietri instantaneu

oamenii-plante
oamenii-animale
neoamenii
își cer drepturile
fac gălăgie


@ pentru noi nu a bătut gongul
tăceri trezesc remușcări
liniștea dinainte de creație
bântuie întunericul @

3



frica de a fi vânat
frica de-a ajunge cărbune
la tămâierea fiului
frica născută dintr-un scenariu al răului
travestit în bine-
reziduurile terorii
flambează sângele scurs din venele tăiate
uneori
frica mântuiește

@ și când te gândești că
numai câteva cireșe amare
ajunse din întâmplare în scoarța copacului
au reușit să-l doboare @


4

din revoluție în revoluție
privirea tot mai mioapă
mersul tot mai greoi
din urmă
fantasmele imaginației colective
slăbesc intensitatea discernământului
divorțul de realitate
la modă

pisica
câinele și
foarea-soarelui
sunt prinse în capcana
trupului uman


5


e timpul să strângem rândurile
să dăm un nou sens cuvintelor:
mulțimea A
va fi generată de lăcomie
comportamentul lui Iuda
va genera mulțimea B
cele două grupuri vor fi într-o relație perfectă de izomorfism
noi
vom controla realitatea
prin intermediul acestei conexiuni

@ săturarea acoperă trădarea @


6


privită din acest unghi
frunza agățată de ramura copacului pleșuv
poate fi sufletul meu
un semn
unicul semn
că mâine
sau poimâine
la umbră
vor veni ceterași
să cânte o doină

suflete
nu te lăsa amăgit
de trâmbița viforului
uneori
"un prea devreme"
nu astâmpără foamea
"un prea târziu"
nu transformă în nectar cucuta

@ suflete așteaptă să te coci @