poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1081 .



Ni s-au scuturat salcâmii
poezie [ ]
cu iz popular (în varianta originală)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-07-15  |     | 



Ni s-au scuturat salcâmii
daică dragă,
pe morminte…
ce risipă prea-duioasă…
și ce blândă…
ce bălaie…
uite,
dadă,
rândunica
cum nu uită să alinte
dincolo, în crânguri ude,
firul ce de-atâta teamă a și prins iar să asude…

și tu, dadă, nu mai plânge
lasă purpuriul ăsta soarelui când cucerește
și te învelește-n lapte
măi, luniță,
măi, hangiță,
când torni vinul lupilor și nebuniei
vinul alb – în nopți de smoală ce cunoaște ca un câ`ne
tot ce creste și se schimbă, și apune, și renaște
ce rotește,
se rotește…
toarnă vinul, măi, dăduță,
că io-ți dau oricum și pâ`ne…

Știi tu oare, măi, leliță,
- că bulina
gămălia unei stele
dorul ei ce vrea s-apară
îți va creste-n piept
și mâine
praful ce vei fi va trece-n al ei sânge
așa simplu
și călduț în năucire…
și prin flăcări
și țărână
prin înecăcioase unghii de portocaliu și verde
prin atâtea legănele ce or vrea de-atunci s-o prindă
te va tine minte
luno
- mamă-înceată, puțin-vrândă,
vei fi dadă-într-însa
dadă
pentr-un pui de azalee răzgâiată și căpoasă
dadă dulce
dadă bună
dadă moale
pentru dânsa-astru ce va fi de-atunci o zână
printre alte roșii piepturi – călătoare și frumoasă
te va tine minte, dadă,
miliarde și cu una de rotiri năucitoare…
va fi lună, când dansează!
daică dragă,
puțin-vrândă
ni s-au scuturat salcâmii
ce risipă prea duioasă…

S-au dus și ai mei, dăduță
și sunt singur
eu cu mine
eu – sub flori crescând în sânge
din atâtea luni stinghere ce-au fost luni
cum ești tu, dadă,
și-acum sunt, sfioase, piepturi
pentru azaleea-aceasta
uriașă, schimbătoare
cu atâtea flori rotinde, cu porniri capricioase,

ce tot zboară,
ce îmi zboară și prin gânduri
când îmi cer și mie carnea

preafrumoasele crăiese, în lucirea
- curioasa -
de când mi-au luat pe mama,
de când mi s-a dus mireasa...


(mai, 2014)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!