poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Hai, cuțu, cuțu, cuțu, hai afară ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-13 | |
Mă uit la pescar și la plasa lui,
prin ochiurile mari lumina coboară-n apă dantelând-o până la apus, o lotcă verde plutește sigură spre marginea pământului, Dumnezeu închide brațele și le scufundă în mare, albatroșii și pelicanii nu sunt niciodată triști, a fi om înseamnă îndepărtare, e un chin simțirea noastră, dar mai chinuitoare ar fi, dacă nu ar fi. Se zărește în lumina slabă a ochilor lui un ceaun ars ce va fi umplut cu zeamă tulbure și dulce, peștele se zbate conștient de ce va urma, pământul e moartea lui un cuțit vechi îi atinge gâtul și din mirare el zboară cu ochii deschiși. M-am trezit din visare, tablou era tot pe perete, și-aveam aceeași senzație că eu l-aș fi pictat.
|
|||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||||
![]() | ||||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ![]() | ||||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate