poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 379 .



Verigheta mamei
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [vimara2009 ]

2017-07-01  |     | 



Tată, am vândut verigheta mamei
Din cauza foamei.
Că mama, biata de ea,
Atunci când trăia,
Îmi făcea mai mereu câte o ciorbă
Și mă ținea de vorbă:
-Hai, mai ia un polonic din oală,
Să n-ai burta goală!
Și burta, draga de ea,
Un ceas jumate nu mai cârâia.
Într-o zi mi-a spus: Băiete,
Morții n-ar trebui să poarte verighete.
Când o fi să mor,
Să-mi scoți verigheta ușor,
Că mi-i pielea uscată
Și sângerează îndată.
-Lasă, mamă, că ai să trăiești,
Cât zâna din povești!
Glumeam,
Apoi o ștergeam.

Într-o zi am vrut să-i cer un leu,
Dar am auzit-o de-afară strigând: Văleu!
Ca un nătâng
M-am rezemat de poartă și am început să plâng.
Am așteptat ce am așteptat,
Dar n-a mai strigat.
Am intrat și m-am așezat în fața ei
Ca s-o bocesc, după obicei.
Strigam, să se-audă în uliță: Mamă, tare ești pământie,
Parcă erai mai frumoasă vie!
Apoi i-am scos verigheta ușor,
Degeaba l-ai bănuit pe vecinul Nicanor.

Am jurat ca voi păstra viața toată
Amintirea lăsată,
Dar foamea-i urâtă și blestemată;
Iar domnul de la amanet era un tip cam dur,
(Nici vorbă să fur.)
Și am prins să-i povestesc că trebuie să mă despart de ea,
De verigheta mamei și a mea.
-Băiete, inelul ăsta e de aur,
Așa cum era taică-miu taur
Când avea a' bătrână chef de sfadă
Și-l fugărea prin ogradă.
Hai, cară-te! Ia-ți și podoaba
Și nu-mi mai bate capul degeaba.
Vezi, tată, nu l-aș fi rugat,
Da' eram nemâncat;
Ce să mai fii bărbat!
Mi-a dat omul zece lei
Și cu zece lei ce poți să iei?
M-am dus și eu la o tonetă,
Sărac și fără verighetă,
Și-am prins să strig:
-O înghețată și un covrig!
S-a speriat fata, dar mi-a dat,
Credea că sunt nebun, nu nemâncat.
În portofel
Mai am de două țigări și-un cârnat mititel.
Nu contează, problema se pune așa:
De ce i-ai dat, mă tată, tinichea?

-Băiete, mama ta
Era cam ciudată atunci când trăia;
N-am dus-o la doctor niciodată
Că-mi spunea că va fi vindecată.
Acuma, că a plecat,
Știu eu dacă a mai apucat?
Când am luat-o să stea la mine
Avea trei găini și te avea pe tine;
Am dus-o la târg să-i iau un cadou,
Să aibă și ea ceva nou.
Și, băiete, nu e vina mea,
Cum să-i iau eu tinichea?!
Ea, ea a vrut verighetă,
Că eu mă gândisem să-i iau o poșetă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!