Cu fumul de țigare ce urcă înspre cer
În ploaia care pică robust și vertical
Mă-nalț și eu, iubito,sperând că n-am să pier
Fără să-ți cânt în șoaptă pe-un fir de păr de cal

O serenadă tandră și stropii să-i triez
Cu da-uri sau cu nu-uri, cerșind să fiu iubit
Și să mai am răgazul o odă să-ți creez
Și-o cărămidă nouă să îți zidesc la mit.

Văd îngeri cu umbrele adăpostiți în tați,
Văd razele de soare retrase-n cochilii,
Urcând încet cu fumul spre norii încruntați
Lăsând în ploaia caldă palate și chilii.

Am luat cu mine-n aer o pană și-un caiet,
O traistă cu speranțe și-un pumn întreg cu bobi...
Urc cu răbdarea vieții predată de-un ascet,
Cu dragoste cântată de-un șir prea lung de robi.

Sunt peste nori , iubito, e nopte peste nori
Și-n ei din bobii galbeni arunc un pumn deschis
Să încolțească iute să-mi fac din ei comori
Pentru o clipă, poate, de vis în paradis.

Te-aștept în răstignire pe-un colț, după un stei,
Să vii împodobită cu dragoste și mirt
Să-mi pui pe ochi, iubito, noi ochi din ochii tăi
Și cu eternitatea să încropim un flirt.