Un zeu îndiavolit a împodobit planeta
și mi-a făcut-o cadou la naștere,
lipit gravitațional, înfășat de plânset
în leagănul cu formă de cutie a Pandorei
și jocuri de-a viața, cu toate relele
pe care le-a închipuit netrebnic .
Ursitoarele mi-au ales căteva,
alungate dincolo de majorat
de zâna mea mamă,
când m-au găsit, contagioase social,
la intersecții cu oameni și oameni
supuși omenescului maladivian.
Am fost și-am rămas hoț de adevăr
când soldații păcii visau în cărți
cum să cucerească viitorul
cu armele rațiunii.Mereu arme!
Doi ochi de părinte m-au învățat
să-mi gem în surdină erorile,
cadavre adunate stive în memorie.
Răsucită de lumină și întuneric,
planeta mă ține de clepsidră
să-i măsor anotimpurile poluate
cu prețul vieții nisipoase.
Binecuvântat de urme de speranță,
în chilia rămasă moștenire în mine,
mă spovedesc solemn trecutului
care mă știe cu amintiri spălate
de lumina unor lumânări neplătite.