Atât tot încercam să îmi fotografiez
Un ochi
Larg deschis
Și sinistru de nemișcat
Până când a rămas
Doar un detaliu anatomic
Și am renăscut
Străină
Ca un lăstar verde
Dintr-un copac uscat
Trăznit
Și mai rămăsese
Din ochiul meu
Doar o fereastră
Bună să se arunce în gol
Pescărușii singuri
În nopți prea mov
Sau cu nervi prea roz
Și inima a început să-mi bată
În glezna stângâ
Parșivă
Să o simt ca o aură
A unei crize grand mal
Ce nu mai vine.
De aceea îmi plac fotografiile
Prinse în cârlige
Cât imaginea încă se naște -
A nu știu câta copie
Posibil de improbabilă
A gândului a cărui prelungire
Era arătătorul drept
Cu care aparatul îl acționam
Sunt libere să trișeze
Amintirea mea
Momentul de iluzie
Voluptatea păcălelii
Că am capturat o clipă
Când de fapt îi sunt prizonieră
Înlănțuită-n clișee
Pseudo științifice.
Îmi place praful de pe fotografii
Îmi plac filmele voalate
Și căpșunele în mijloc de mai
Au zâmbetul colorat
Ce din ochiul meu.
S-a evaporat.