rătăcit printre gânduri
el își ascunde capul într-o rădăcină
ridică lujeri de cuvinte

își caută esențele
în sămânța deja putrezită

un os îi împinge fruntea
în matca literelor

găsește primul sens
apoi cu mâinile deschide spre cer
sfera tăcerilor

alungă fricile departe de
mica adâncitură în care își ascunde
comoara verbelor

acolo se întoarce adeseori
naște metafore vii

în grădina cu versuri
teiul înflorește de două ori

acum a întârziat

luna mai și-a șters pașii
în canicula unui iunie
grăbit să plece el
printre anotimpuri incerte

Anne Marie Bejliu, 12 iunie 2017