După ploi triumfătoare,
A ieșit galeș un soare,
Gălbejit, fără putere,
Cu nuanță ca de miere.

Greieruș, negru ca tușul,
A luat din cui arcușul,
Și vioara mucezită,
Și-un costum de recuzită,

Șoșoneii, că-s noroaie,
Și prin bălți, peste șiroaie,
A plecat înspre câmpie,
Țopăind de bucurie.

S-a stropit. Ce mai contează?
Timpul zburdă spre amiază,
Iar pe cer de acuarelă,
Soarele stă sub umbrelă.

Zdup! sare în păpădie,
Și cântă o melodie,
De-a surprins o nevăstuică
Cu ochii la ferăstruică.

Într-un zbor razant și iute,
Două gaițe limbute,
Au muțit de încântare,
Și-au rămas de drag, în soare.

Cri! Cri! Cri! pe struna mică.
De pe stâlp o rândunică,
Cu trei pui, trei ghemotoace,
Îi răspund ca să-l provoace.

Ce plăcut! Ce veselie!
Vara caldă, într-o ie,
A venit din lumi tăcute,
Numai ca să îi asculte.

A uscat toată natura.
Greierel, miniatura,
Și-a scos șoșoneii iute,
Și costumul numai cute.

Cri! Cri! Cri! îi cântă verii,
Mai vioi în pragul serii...