M-am repezit în tine
ca un corb cu cioc bourbonic
să-ți găsesc măruntaiele
gândurilor ascunse,
să îți scormonesc prin trecutul
care-ți circula prin artere
și te face să tresari noaptea.
În ghearele mele erai
ca o porumbiță albă de păcate,
mirată de ochii întrebărilor
însângerați de neîncredere,
pentru că nu știai
cum sunt păsările de pradă.
Acum, eu sunt prada
închisă în colivia inimii tale
și aștept lacom
să mă hrănești cu o privire
și un zâmbet.