ieri a fost ziua pământului și pământul
cu flori și copaci înfrunziți
în soarele amețit de ninsoarea nebună
își privea copacii dezghinați de furtună
în geamăt de nori și de râme moarte
surprinse de frig
pe jumătate ieșite din pământ
în împerechere...

azi trebuia să merg la mormânturi
cum datina e din moși și strămoși
popa pe nas să îngâne veșnica pomenire
apaosul să-l zvârlă în grabă pe cei
doi metrii cubi de pământ sub care
visătorii de ieri se prefac în țărână și lut...

o poruncă de undeva
de care n-am știre
a stors norii în frig ca de boală
printre cruci să nu se mai audă placa cu șanț
mereu aceeași minciună cu ridicarea la cer
a celor duși sub țărână...

sub semnul crucii zic că-s creștin
dar dubii sunt în creierul meu despre viața de-apoi
știu doar că pământul pe care calc îmi e sfânt
că nu-i numai glod ci și străbunii de care nu știu
că-i pot spune tată și mamă
surori moarte de mici
și de nouă luni îmi e și soție
soția de care eu știu
și care
nimic nu mai știe...

ieri a fost ziua pământului
de ce doar o zi dintr-un an
când cel din țărnă venind în țărână se-ntoarce
când doar aparent e țărna ce tace...

de jur împrejur infinit
arcă a vieții-i pământul
viața e încă în mine
sunt arcă pe marea luminii
și gândul mă doare că într-o zi
călătoare lumina s-o stinge
și-oi zace și eu sub o cruce
cu sau fără de lumânare...

23.04.2017. doljești.