Să am pe doi și să gândesc la patru?
Și prins de clei eu să îi spun albastru?
Cu gândul meu să cred că fac în altu?
Prin tei să pun sămânță de măiastru?

Prin anii tăi eu te cunosc de pot atinge adnotatul.
Prin ziua ta mă voi întoarce să nu pun tangajul.
Printr-o secundă cred că prind și scrisul cu aracul.
Printr-o clipire vrei să ai și paradisul laptelui de acru.

Masura mea de ce o vezi cu mică eroare la sextant cu atu?
Măsura ta de ce o vezi aproape de realul cu mult u?
Măsura lor e mult mai bună deât acul de clonare cu metalul?
Sau toate nu le iei fără de filtru roșu din înalturi de albastru?