S-au depănat prin vreme ani la rând
Decând prin bici de gloanțe și tăișuri,
Din Nistru până pe Siret și Crișuri
Românii au avut același gând

Și-au făurit atunci rotundă Țara
Uniți în faptă, cuget și simțiri,
Sub sceptrul sfânt al Marii Întregiri,
Când cobora în muguri primăvara;

Dar îmi grăiesc bătrânii ce-i ascult
Cu-nțelepciune, ca să-i pot pricepe,
Că s-a pornit furtună dinspre stepe
Și primăvara n-a ținut prea mult.

Urgia a venit ca din pustiu
Și-un vifor crunt de lacrimi și de sânge
A smuls din țara care încă plânge
Bucăți din trup, sub cnutul purpuriu.

Fruntarii strâmbe s-au iscat pe hartă
Și strâmbe până astăzi au rămas,
Dureri purtate-n lume fără glas
De Prutul cel sortit să ne despartă,

Încât, în somnul fără de visări
Din mănăstiri, sub geană de făclie,
Azi, voievozii adormiți sub glie
Au sufletele frânte-n două țări!...