Când nu o să mă mai iubești,
Mă voi fi răstignit ’n altar,
Că brațele-mi vor fi-n zadar
Și ochi sub spini, de mă privești.

Când îmi vei părăsi amor,
Voi fi găsit ’n deșert pierdut,
Nisip în boabe desfăcut,
Topit de doru-ți arzător.

Când n-o să vrei să știi de mine,
Mă voi topi litere-n plumb
Și-n pinteni, cu apăsat carâmb,
Mă las pătruns tatuu de tine.

Când vei decide ca să pleci
Și-mi desfaci piept să mi-l lași gol,
Voi fi milenar fulg la pol,
Pe o banchiză, în vise reci.

Când nu te voi putea găsi,
Nici plușul pielii, nici vreo șoaptă,
Nici lacrimă, zâmbet la poartă…
În drum, praf mă voi risipi.

Când o să mă lași nimănui,
Că tu-mi ești lumea ce o știu,
Mă poți găsi, de revii, viu...
Te așteptând pe-o stea, în sicriu.

Mă rog de-acum, implor, revi, ooo,
Că-s încă glas, de-mi spui... adiooo.
01.06.2014