Umărul stâng
e declinarea la plural
a cuvântului noi
într-o seară de joi.

Umărul meu stâng se conjugă
cu umărul tău drept
când ne izbim în fugă
pe treptele albe.
Deseori,
în urma noastră,
rămân panterele
cu ochii lucitori.
Ele nu știu că
încrederea nu se predă
în fața colților de felină
(nu ne-au aflat idila).
Și atunci mie,
de teamă,
mi se zăresc
în ochiul drept
sclipiri de stânjeniri incolore,
pe care tu le înmoi în suflet.

...
Umărul drept e fratele umărului stâng.
Dar nu au același înțeles.
Cel stâng s-a înțeles cu celălalt
ca doar el să fie alintat de răsturnări de principii.

Umărul stâng e declinarea iubirii tale.