când ți l-am pus pe deget
zeiță trasă prin inel
în mijloc cu un nevăzut altar
știai că sunt un vânător
ce nu o căprioară urmăream
eram flămând de sacru
pornisem nesigur către el
după urma ascunsă a iubirii
ce ducea în inima ta
acolo mi se îndrepta săgeata
voiam să-mi cer iertare
pentru jertfa nevinovată
pe care eram nevoit să o fac
căci mă temeam că sângele
ce urma să îl vărs se va răzbuna

tacit ți-ai dat consimțământul
fiică din părinți primordiali
l-ai acceptat făr’-să clipești
în numele eternității vieții
un joc de verde și lumină pe pământ
copila soarelui cu pletele de foc
fecioară cu trup înmiresmat de lut
ofrandă cu destin divin
ți-ai colorat în roșu inocența
pe-un așternut din flori de crin
prin jertfa ta misterul feminin
mi-a prefăcut săgeata-n talisman