Dragii noștri

În primele mele rânduri de scrisoare
vă transmit pe această cale
că sunt sănătos și am ajuns cu bine,
ceea ce vă doresc și vouă…
- vă scriu de aici, de la marginea locului
pe care voi îl numiți „dincolo”.
Aici e bine, e cald și plin de flori.
Doctorii mi-au reparat mai întâi oasele
și nici de durerile reumatice n-au uitat.
La urmă au peticit rănile sufletului,
acum acesta este ca un „foale” în jăratec.
Tot pe aici curg laptele și mierea
ca apele prin Nilul Alb și Huanghe.
Și apoi pot să mânc pe săturate
că am pierdut și diabetul,
iar de la geam văd o minge albastră
pe care oamenii alunecă încolo și-ncoace,
ca furnicile speriate de furtună.
Am mâinile și picioarele ca de prunc,
nu mai sunt degerate și putrede ca mranița,
mai ales, mâinile.
Acum nu mă mai dor,
fiindcă hrănesc gurile rădăcinilor flămânde.
Închei aici mica mea scrisoare
și sper ca ea să vă găsească sănătoși
și la fel de încrezători -