poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1434 .



Razbunarea pietrelor
poezie [ ]
(poezie crestina)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [vimara2009 ]

2017-01-31  |     | 



Motto:
"Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe,
El S-a ridicat în sus și le-a zis:
-Cine dintre voi este fără păcat
să arunce cel dintâi cu piatra în ea." Ioan8:7

La o casă cu cerdac
Și flori multe la portiță,
Printre tufe de crăiță,
Se holbează un brotac
La acele pietre care
Au venit și nu mai tac:
-Pietre-aicea? Cum de oare?

Hei, opriți-vă odată,
Of, că multe mai sunteți!
Cu stăpâna casei vreți?
Nu prea cred, e ocupată;
Împrejurul unei vetre
Stă de vorbă c-o surată-
Chiar nu are timp de... pietre.

Și atunci un glas răstit
Îi răspunde: -Ne jignești
Fără ca să bănuiești
Câte noi am pătimit!
Te rugăm să dai de veste
La stăpână c-am venit
Fiecare c-o poveste.

Eu, de pildă-s aruncată
Într-un om ce bea rachiu;
Acum omul e-n sicriu,
(Avea fierea perforată).
Bietul, plata și-a luat,
Eu mă simt însingurată,
Am venit aici- și bat!

-Vai de mine! zise-o piatră,
Un rău platnic am lovit,
L-au executat silit;
Și nu-s câine care latră
Să stau dup-un om sărac,
N-are nici cenușă-n vatră;
M-am întors, ce pot să fac?

-Era tare multă ceartă
Unde dânsa m-a trimis;
Dar conflictu-a fost închis,
C-avu unu' țeasta spartă.
Dacă ei s-au împăcat,
Am venit și eu la poartă,
Zise alta, și-am să bat.

-Vai, și eu, știți, am lovit
Drept în inimă o fată!
Zise-o piatră supărată;
-Tu vorbești? Eu am zdrobit
Sănătatea unei mame!
-Eu doi soți am despărțit-
Doamne-aici sunt numai drame!

-Fetelor, rosti brotacul,
M-ați uimit, mă înfior,
Dar nu pot fi de-ajutor;
Cum s-o chem? Sunt mic, săracul,
Și s-o supăr nu îmi vine,
Că mă prinde de-un picior
Și m-aruncă și pe mine!

Nu știți despre ea prea multe:
Vreți 'napoi să vă primească?!
Să nu-mi spuneți mie „broască”
Dacă stă să vă asculte.
Dar îmi pun o întrebare:
Oare cum o să oprească
O grămad-așa de mare?

Apoi, gureșul brotac
Se feri de pe alee
Și-așteptând-o pe femeie,
N-a mai scos un singur „oac”
...Vreți să știți ce s-a-ntâmplat?
Nu știu, n-am nici o idee,
Dar ceva am învățat:

Gura-i darul ce-ai primit
Însă, totuși, pune-i frână,
Să nu fie-a ta stăpână!
Iar când ești mai ispitit,
Fă un lucru cu folos:
Strânge piatra bine-n mână
Și apoi arunc-o... jos!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!