în dimineața aia timpul și-a permis
să clipească
cireșii și-au lepădat florile
luate de vânt și azvârlite undeva departe,
în spatele munților imenși, de piatră

soarele a întârziat câteva secunde
în spatele pădurii de bambus
copiii au uitat să vorbească
așezându-se unul lângă altul
la marginea râului
și privind cerul
bătrânii adormiseră împietriți
pe scările din lemn vechi ale caselor

mărturie că s-a mai trăit pe lumea asta

toate femeile și toți bărbații stăteau pitiți
sub pălăriile uriașe de paie
și secerau orezul de pe câmpurile
unde adierea vântului
aducea trupul omului mai aproape
de firul ierbii

soarele s-a ridicat mai sângeriu
și mai singur decât l-am văzut vreodată

undeva
departe de munții Hida
bombardierele americane
mistuiseră orașul Nagasaki

viața ni se perinda prin fața ochilor
ca un pendul sălbatic.