poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1941 .



death waltz
poezie [ ]
poeme cu sacha

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2017-01-28  |     | 



*
iată-te aici. un copil pierdut pe dealurile fumegânde ca niște furnale.
rădăcinile copacilor s-au extins sub pământ,
acum sunt o rețea de vene prin care

respiri. respiri fum, respiri pământ, respiri intoleranță.

*
sacha a adormit sub cerul liber ca într-o parcare subterană uriașă.
barierele se deschid,
se închid și tot mai mulți se pierd prin haosul de mașini
aliniate dupa reguli clare, impuse.

dar tu, care ești departe, înțelegi conceptele.
înțelegi blocajele. materialele antifonate care acoperă totul
și prin care nu răzbate nimic înspre tine.

aici, pe dealurile încărcate de smoală e întotdeauna liniște.

/ tocmai au pavat cu piatră cenușie drumurile cu noroaie și acum balastierele care vor să construiască azile și biserici ajung mai ușor. totul e prins într-un vals, respiri și mâinile și picioarele tale execută mișcări controlate, respiri și roiurile de mașini încep să se miște automat pe benzi nesfârșite către oraș. /

din ce în ce mai accélérat,
o deplasare spre roșu continuă,
o inserție de spațiu în care amețim repede,
dar nu tu, nu sacha.

și el e atât de departe.

*
și el înțelege că luptele nu se duc la suprafață ci undeva sub pământ,
aici sub dealurile acestea fumegânde,
cu trupurile și interioarele lor învelite în staniol
intolerante și dure,
aici, unde oamenii se duc la biserici, apoi în azile și mor,

aici, în aceste anotimpuri, rămân doar brazii ruginii
crescând de sub asfalturi, acolo unde întotdeauna mai rămâne un loc,

cu rădăcinile lor ca niște cabluri groase de fier,
prin care circulă sângele nostru de smoală și fier.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!