- Iar m-am plimbat prin vise ne-ncepute
Cu pași mărunți să nu strivesc vreo stea
Și-am regăsit aleile pierdute
Dintr-o poveste ce mă căuta.

Iar m-am plimbat pe orizontul plastic
Ce definește spațiul dintre noi,
Cu-același sentiment nebun, fantastic,
Sperând că timpul curge înapoi.

Iar nu găsesc acea echivalență
Care să-ți spună cât și cum te port
În suflet, interzisă imprudență,
Fără permis și fără pașaport.

- În nopți albastre când coboară luna
În așternutul nostru plin de stele
Simt că se-aprinde-n mine numai una...
Tu ești cea mai frumoasă dintre ele

Și pentru tine-abandonez prudența,
Alerg visând pe drumuri interzise,
Iar uneori să-mi vindec dependența
Gust din licoarea buzelor aprinse.

Din versul tău îmi construiesc palate,
E haina care mi se potrivește,
Mi-ai dăruit atâtea nestemate,
Absența ta în ochi mi se citește.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș