Iubirea ca un must...


Iubirea tandră ca un must
Zdrobește tot, arome, carne și culoare,
Se lasă amețită răsfățată-n soare
Când lumea-ntreagă are-același gust.

Cometele le prinzi în păr,
Cu El sau Ea, mereu ești peste tot acasă,
Doar azi contează, de nimic nu îți mai pasă
Și Universul tot, e-un adevăr.

În tulburare , boasca nu-i.
Aroma fierbe și nimic nu mai contează,
Spumoasă-i viața și doar inima ți-e trează,
Te-ai despleti și ai zbura haihui.

Curând apar și limpeziri,
Se-oprește vântul, se opresc din fugă caii,
Din văi adânci se-aud direct buhaii,
Plutește coaja, drojdia-n treziri...

Mofete-n zborul legănat,
Separă visul și-l desparte de tărie,
Aromele se-ascund discret sub pălărie,
În lumea de arome înc-un nat.

Apare-n lume nou-născut,
Năvalnic, crud, sorbind avid adolescența,
Se limpezește-ncet îmbrățișând decența,
Se temperează tandrul lui sărut.

Izuri din bob de-acum revin,
Nici soarele nu-și știe calea viitoare,
Dilema vieții sale e tulburătoare
Va fi oțet de murături sau vin?