Peste solul înghețat,
Trece vulpea cu un pui,
Mititel de pacă nu-i,
Iar gerul l-a-ngenuncheat.

-Hei, ce fel de mamă ești
Să îți scoți pruncul în ger?
Zău, nu ai niciun ungher
Unde să îi spui povești?

Așa o mustră un corb,
Zgribulit pe ram golaș.
Uite-n vale un sălaș,
Mai la stânga, lângă sorb!

Vulpea clănțănind din dinți,
Alipi puiul de ea,
Și cu botu-l mângâia,
Cum și tu pruncu-ți alinți.

-Nu mă judeca pripit!
Un nămete cât un deal,
Ce sclipește ireal,
Stă în ușă ca lipit!

Și m-a prins cu puiu-n frig,
Că l-am dus la săniuș,
Că-i atât de jucăuș,
Și n-am bani nici de-un covrig…

Corbul, tată, astfel cum?
Le ghidă calea din zbor,
Și-au ajuns încetișor,
Prin viscoala ca un fum,

La culcușul nimănui.
Cu un fulg pe botișor,
Puse-n pat pe Vulpișor,
Și-acum cântă: ”Nani, pui!”

Eu pe trei nămeți urcată,
În hăinuța mea tărcată,
Cu căciulă, șal, mănuși,
Scriu pe file de pănuși.