Cad zorii în Vamă

Cad zorii în vamă
Lovindu-se unii de alții,
Dar beția de stele
Încă se leagănă deșteptând
Marea singurătăților.

Paharele goale
Stau triste la țărm
Așteptând să se cinstească iară
Cu fericirea.

Nopțile se golesc
De amintirile trecătorilor
Clandestini.

Stelele se îneacă
Aruncându-se în mare
Scuturând înainte
Tălpile tomnatice
Arse (de)vreme.

Dar din ușa singurătății,
Așteaptă marea
Obosită de așteptări.

Trecătorii curioși
Se așează chercheliți
Pentru încă o clipă
Să privească zorii
Dezveliți.

Și totuși în inima mea
Cad zorii clipelor,
Iar pleoapele
Țin locul mării de lacrimi.