nici un gând
în jurul punctului care sunt
și totuși ceva arde lăuntricul
prin toate acele încercări
la care este supus întregul
peste toate vine tăcerea
unui singur miel pe care
îl cred când își strigă
neajutorarea
în fața stiletului de argint
al cuvântului rostit
sau doar transpus
în gest

nici un gând
nu poate atinge trăirea
decât îndoiala
ca o întrupare a lui
atunci când vrei să le
armonizezi
și fiecare pleacă
acolo unde fiecare crede
în reînvierea gestului
la a doua încercare
de a-l transpune
în faptă
împlinindu-i sensul

și totuși
unde mai rămâne
logica binelui
dacă tu stai
pe vârful tuturor cuvintelor
absorbindu-le sensurile
într-o permanentă încovoiere
a inimii
gata de alergare
într-o întrecere cu tine însuți
de multe ori absurdă?

Anne Marie Bejliu, 16 decembrie 2016