- Lasă-mi fereastra de la sân deschisă
Cât să colind în noaptea asta lungă
La pieptul tău, mi-e gura prea încinsă
Și iarna-ntreagă n-o să ne ajungă

Să punem fantezia pe jăratec.
Vino la joc, iubito, despletită,
Sub trupul tău creol fă-mă ostatec
Că n-am să mor din dragoste rănită,

Vreau să-nflorim în așternutul verde
Ca doi măslini ce-și împletesc destinul,
Doar focu-n șemineu să ne dezmierde
Când în eter va plânge baldachinul.

- Păstrează-mi locul cald chiar dacă ninge
Și poduri peste munții albi de gheață
Voi înălța, nimic nu poate-nvinge
Chemarea ta. O să mă-ntorc la viață

Prin trupul meu vor trece înc-odată
Sălbatici cai de foc ai pasiunii,
Iar tu pe pielea mea de ciocolată
Vei scrijelii versetul rugăciunii

Ce ne aruncă-n rai sau în infernul
Acestor ierni când ninge peste sânii
Aprinși de dor. De s-ar schimba guvernul,
Noi nu am ști, decât alintul mâinii.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif