ia-ţi visul şi umblă, vezi-ţi de drum!
mi-am adunat crengile, mi-am tras rădăcinile şi am plecat
pământul răscolit privea cu nelinişte în urmă
şi nu înţelegea nici mersul, nici zborul

fie mie toate nerostitele
şi cuvintele curgeau ca apa-n scoc
învârtind trecerea timpului
şi roata spaimelor

tăiaţi toată pădurea
dar fiecare rădăcină va lepăda o sămânţă
şi viaţa va continua fără a cere voie
până când ultimul copac va cădea

luaţi trunchiul acesta şi dezlegaţi-l de toate legăturile
visele lui vor creşte ziduri ascunzându-vă temerile
dorurile lui vor acoperi înlăuntrul inimilor cu iubire
iar cuvintele lui vor fi trepte întru mărire

zidit întru cuvânt, mă cioplesc cruce bătută de ploi şi de vânt