Îmi iau diamantele înapoi
Lumânările nu mai știu să șoptească.
Lumina lor gri face frunzele să cadă.
Străzile ude șerpuiesc în liniște,
Drumurile se ascund de casa noastră,
Azi nu ascultăm pe nimeni...
Vrei să avem același vis?
Eu voi dormi noaptea, iar tu pe Jupiter
Vom respira diferit,
Dar măcar vom dori aceeași gaură de vierme.
Peretele negru se știe urmărit
De fiecare secundă GMT
Iar eu îl liniștesc spunând:
-Stai calm, noi nu iubim betonul!
De fiecare dată când aleg un buchet de flori
Mă gândesc că cineva cumpără o coroană,
Din aceeași piață, cu zâmbetul în diverse stări.
În ziua în care vom putea cumpăra lacrimi,
Nimeni nu va mai avea timp
Și sufletele noastre vor trece prin
Ultima eră glaciară...