Sub fruntea pală născocesc himere,
Mă ajută o lampă chioară, colbăită
Și cu căutătura de jivină hămesită
Percep luciri stelare prin unghere.

Deja o nălucire pe pervaz coboară
Ca mesageră de pe un tărâm lunar;
Ce goală-i! Sesizând că eu tresar
În pânză de păianjen se înfășoară.

Apoi îmi spune: nu telurice ispite
Să vezi la mine, nici surâs cochet!
Venind în viața ta de anonim poet
Am readus tortura rimelor vrăjite.

O perioadă tu cu post și rugăciune
Ți-ai curățat gândirea de fantasme
Dar fascinat de nopțile ca-n basme
Ai reaprins în cord drăcesc tăciune.

Cu închipuirea învăpăiată iar fertilă
Mă vei diviniza-n halucinații scrise;
Șoptindu-mi epitete în lungi vise
Să-ți sorbi otrava ce-o înșiri pe filă.