Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci,
Și ramurile țin umbră tremurând zeci,
Căci afară sta cerul să plângă, tu -- pleci.
Căci afară sta cerul să cadă -- pe veci.

Eu stam să te privesc, și cât ești de frumoasă.
Nu am cuvinte să-ți vorbesc, le țin sub cămașă.
Și afară-i frig, miros de iarnă, plouă tăinuit.
Dar parcă-i cald, miros de toamnă, c-ai zâmbit.

Eu stam să te privesc, și cât ești de frumoasă.
În jur doar 5 grade, clădiri gri -- și oameni, nu ne pasă.
Citesc în tine fericire, pagini rupte,
Citesc în tine dezamăgire, și-s foi multe.

Fanfara răsună în oraș pustiu, zece treizeci,
Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci.