Crize absurde de abis
Înmuguresc în vene
Luceferi teferi cad pe rug
Și-n somn mor noi catrene.
Cristale mate stau timid
Să soarbă din mândrie
Vor să nu fie niciun galben
Demn să le ia simbrie.
Curg amăgiri în valuri înspumate
Doruri pătrund în amalgam
Stau cu simțiri îngemănate
De bine și de rău strânse în ram.
Ambiguu zboară gânduri negre
Spre înălțimi drăcești
Căci le sugrum prin rugă toate
Spre zări îndrum, spre zări cerești.
Suspină gândul în balsam
Nefericirea e-nghețată toată
Eu retrăiesc ce încă am
Trăirea cea adevărată.